Nu mai pot...

Nu pot, nu mai rezist, vreau sa zambesc…
Ma simt prizonier intre blestematii astia de pereti,
Da` asta e, acu` doar stau si ma gandesc,
Cum e sa simti acel sentiment nefiresc…
Vreau sa stiu iar, cum e sa poti iubi,
Vreau sa am pentru cine zambi,
Vreau sa am, pentru cine, dimineata sa ma trezesc…
De fapt, vreau sa am pentru cine sa traiesc.
In fiecare seara adorm cu inima rece…
Vreau pe cineva, care sa o vindece…
Ma simt singur impotriva lumii, si neajutorat…
Aripile mi-au fost rupte, am fost tradat…
Acum simt cum usor, usor cad…
Iar raiul nu-l mai pot atinge, si defapt…
Cred ca iadul mi-a fost predestinat…

Cum ar fi?

Cum ar fi sa ai bani, sa ai tot ce-ti doresti?
Cum ar fi sa iubesti, sa ai pentru cine sa zambesti?
Cum ar fi sa ai prieteni, care sa nu te vorbeasca pe la spate?
Cum ar fi sa n-ai pe nimeni care sa-ti puna bete-n roate?
Cum ar fi sa vezi un rasarit de soare, cu gandu` ca cineva te iubeste?
Cum ar fi sa vezi un apus de soare, cu gandu` ca are tot ce-si doreste?
Cum ar fi sa nu existe promisiuni spuse, dar uitate?
Cum ar fi sa existe doar fapte adevarate?
Cum ar fi sa avem o zi fara probleme?
Cum ar fi, ca macar odata, sa uitam de ele?
Cum ar fi sa nu existe inimi frante?
Cum ar fi sa nu existe fapte ascunse?
Cum ar fi daca sentimental ar fi reciproc?
Cum ar fi, daca pentru unii n-ar fi bataie de joc?
Cum ar fi o viata roz pentru fiecare?
Cum ar fi, oare…?
Cum ar fi sa nu existe nimic ce ne desparte?
Cum ar fi daca ar exista viata dupa moarte?
Cum ar fi sa te ridici la cer?
Cum ar fi sa`ti veghezi persoana iubita, intocmai ca un inger?
Cum ar fi sa iti simta privirea?
Cum ar fi s-o astepti, acolo sus, doar pe ea?
Cum ar fi sa poti fi Dumnezeu?
Cum ar fi sa poti controla totul mereu?
Cum ar fi sa ai aripi, sa poti zbura?
Cum ar fi sa poti visa?
Cum ar fi sa fi bun la toate?
Cum ar fi sa n-ai mainile patate?
Cum ar fi sa ai sufletul curat?
Cum ar fi sa nu fi tradat?
Si totusi…
Cum ar fi fost daca Eva nu manca din fructul otravit?
Oare am fi avut toti o viata perfecta, si fara sfarsit?
…
Multe intrebari care ma pun pe ganduri, si carora nu le gasesc un raspuns concret.

Iertati-ma!

O seara trista, iar,
Din cauza parintilor, evident, doar e normal...
Nu stiu ce pula mea am facut si acuma,
Ca iar sare mama cu gura...
Eu o ignoram...ce pula mea sa fac...
Da` ea in continuare ma batea la cap...
Imi mai amintea acu, si ca nu mai avem niciun ban,
Ca ma duc eu intr-o excursie, in care, mai bine-mi bagam pula si nu ma mai duceam...
Eu credeam ca va bucurati ca ma duc, ca pula mea...
Daca stiam ca o sa regretati, mai bine stateam in banca mea.
Ehh...asta e...tot mai rau imi pare ca in ochii vostrii sunt un drogat...
De unde va venit frate ideea asta?! Am venit vreodata acasa, spart?!
Cica “asa cum te intepi in ureche, poti sa te intepi si in vena”!
Scuza-ma mama, dar daca chiar crezi asta, ai o problema…
“Hmm, ce ai in seara asta?! Te porti ciudat…sigur nu te-ai drogat?”
Doamnee… decat sa mai aud asta, du-ma unde crezi…in rai sau in iad…
“De ce iti faci paru asa? De ce te imbraci asa? Vrei sa fie emo? Hai stiu ca-ti place!”
Femeie…tu chiar n`ai ce face?!
De muzica nici nu mai zic, mama…
Tu crezi ca orice ascult eu, ma deprima…
Crede-ma, chiar nu e asa…
Daca ai sta sa intelegi fiecare vers din melodiile alea, mi-ai cunoaste viata…
M-ai cunoaste pe mine…
In fine…
Am ajuns la muzica rock…deja o las balta…
“Cine sunt satanistii astia, draga?!”
Gata…nu mai pot…
Daca stau sa mai scriu si despre scoala, mor pe loc…
Cred ca daca nu ma duceam la antrenamentele alea, mama…
Ma dadeai afara din casa…
Ala e singuru lucru care iti place la mine…
Nu-mi reprosa nimic…pentru ca stiu asta de la tine.
Doamne iarta-ma, stiu ca o sa regret ce zic…
Dar parintii, nu sunt exact cum mi i-am dorit…
M-au dezamagit de multe ori, dar m-au si bucurat din cand in cand…
Si totul merge inainte, nu o sa pun punct,
Pentru ca viata asta de cacat mai are si parti bune…
Doar ca o sa-mi ia ceva pana mi le reamintesc…pe bune…

O seara trista.

Da, viata e aiurea cateodata...
Simti ca nimeni nu te intelege niciodata.
Mergi pe strada, e o vreme urata si parca toti sunt tristi,
Tu esti singur si ai vrea sa te risti
Sa zambesti, macar atat...
Da` nu poti! Sunt prea multe ganduri care te amagesc adanc.
Mereu, aceeasi rutina,
Nicio zi nu e diferita...
Nu apare nimeni, nimic in viata ta,
Care ar putea sau ar incerca schimba ceva...
Nu! Tu ramai singur, izolat...
Neinteles de nimeni, bosumflat.
Cica speranta moare ultima, da` nu cred...
A mea a murit prima si sper...
Nu...nu mai sper nimic...
Ai uitat?! Speranta a murit...
Speranta ca ceva se va schimba,
Speranta ca va aparea cineva in viata mea,
Sa ma inteleaga, sa-mi ofere ce nimeni nu mi-a oferit...
Sa ma faca fericit,
Sa simt ca sunt iubit...
Dar degeaba...speranta a murit...
Dintotdeauna mi-am dorit,
Ceva nou, ceva diferit...
Da` prea putine vise mi s-au implinit
Ca sa pot crede ca soarele a rasarit, vreodata in viata mea,
Ca sa poata schimba ceva...
Nu...el doar a apus...
Si cu apunerea lui, toata lumina s-a dus...
Am ramas doar eu cu intunericul, doua sinonime,
O luna plina, nu vreau sa se termine...
O imagine sumbra, dar placuta,
Cu o umbra asternuta
Pe sufletul meu, rece si gol,
Peste care toti trec nepasatori...

Tigara dragostei.

Dragostea e ca o tigara,
La inceput, o scanteie incepe s-apara,
Dupaia vine o imensa flacara,
Ce face ca relatia sa nu mai fie o gluma.
Tragi un fum, totul e bine,
Te simti high, nu vrei sa se termine…
Cu timpul, tigara incet, incet se consuma,
Relatia acum, a facut o luna…
Ai ajuns dependent, o vrei permanent,
Si tigara si persoana iubita, da` nu din agrement,
Da` simti ca nu poti trai fara ea,
O parte a ei te intregeste cumva…
Fumul iese din tigara,
S-au facut doua luni, o senzatie stranie incepe s-apara…
Fumul iese prea repede!
Tigara se va stinge!
De ce oare?! Fiindca ea e cea ce tine relatia in picioare.
S-a dus tot tutunul,
Cele doua luni jumate facute, zboara ca fumul…
Din tigara a ramas doar un chistoc,
Timpul nu poate sta in loc,
Relatia s-a destramat, tigara s-a fumat…
Totul e ca inainte, un intuneric ce n-o sa se termine.
Acum caut alt inceput, alta tigara,
Alt scrum cazut, alt fum pierdut…

Mi`am facut blog.

Hmm...'obligat' si ajutat de Cristina mi-am facut si eu un blog. Ea ma sfatuia sa imi pun aici versurile...eu nu stiam ce sa fac, dar cred ca o sa le pun, pentru ca altceva mai interesant, nu am...deocamdata. Astept sa mi se intample ceva frumos, special in viata, ca sa pot posta aici. Pana atunci...